Ce măsoară privarea de somn în experimentele de laborator

Când cercetătorii investighează privarea de somn, aceștia nu analizează liste generale de acuze cotidiene, ci utilizează protocoale experimentale cu măsurători cantitative directe. În locul descrierilor subiective, studiile de laborator urmăresc parametri preciși: scăpările de atenție la teste standardizate de reacție, viteza de procesare cognitivă, răspunsurile din chestionarele de dispoziție, precum și variațiile endocrine și metabolice. Acest articol prezintă indicatorii evaluați în astfel de protocoale și valorile raportate în eșantioanele studiate.

Testul de vigilență psihomotorie și scăpările de atenție

Testul de vigilență psihomotorie (PVT) reprezintă o sarcină de măsurare a timpului de reacție descrisă de o lucrare metodologică din 2011 ca fiind una dintre cele mai utilizate evaluări ale vigilenței comportamentale. La 74 de adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 22 și 45 de ani, testați cu un PVT de 10 minute la fiecare 2 ore, fie pe parcursul a 33 de ore de veghe continuă, fie de-a lungul a 5 nopți cu 4 ore petrecute în pat, indicatorii bazați pe scăpările de atenție și pe viteza de răspuns au separat participanții privați de odihnă de cei vigilenți cu mărimi mari ale efectului, în timp ce timpul mediu și median de reacție au înregistrat mărimi mici spre moderate ale efectului. Autorii au recomandat valorile scăpărilor de atenție și ale vitezei de răspuns ca parametri principali pentru PVT. ^[1]

Măsurători cognitive și de dispoziție în meta-analize

O meta-analiză din 2010 asupra privării totale de somn pe termen scurt, sub 48 de ore, a inclus 70 de articole cu 147 de teste cognitive împărțite în șase categorii. Mărimile efectului au variat de la mici și nesemnificative statistic pentru acuratețea raționamentului (g = -0,125) până la mari pentru scăpările de atenție simplă (g = -0,776). Dintre factorii moderatori evaluați, doar timpul petrecut în stare de veghe a prezis semnificativ variabilitatea dintre studii, exclusiv pentru măsurătorile de acuratețe. ^[2]

CIBDOL · Măsurători cognitive și de dispoziție în meta-analize

O meta-analiză din 1996 a sintetizat 19 studii originale, 143 de coeficienți și un eșantion total de 1.932 de persoane. Concluziile au arătat că privarea de somn afectează puternic funcționarea umană generală, indicând faptul că dispoziția a fost mai afectată decât performanța cognitivă sau motorie, iar privarea parțială de somn a avut un efect mai pronunțat asupra funcționării decât privarea pe termen lung sau pe termen scurt. ^[3]

O săptămână de somn redus și stabilitatea diferențelor individuale

Într-un studiu de laborator din 1997, 16 adulți tineri sănătoși au avut somnul restricționat la o medie de 4,98 ore pe noapte timp de șapte nopți consecutive. De trei ori pe zi, aceștia au evaluat somnolența, au completat un chestionar de dispoziție și au efectuat testul PVT. Evaluările somnolenței, scorurile chestionarului pentru oboseală, confuzie, tensiune și perturbarea totală a dispoziției, precum și frecvența și durata scăpărilor la PVT au arătat modificări cumulative robuste din punct de vedere statistic pe parcursul zilelor cu restricție, scăpările crescând semnificativ. La un subgrup de participanți, recuperarea în urma acestor deficite a părut să necesite două nopți complete de somn. ^[4]

Răspunsul la lipsa de odihnă nu este uniform. Un studiu de laborator din 2004 a supus 21 de adulți sănătoși cu vârste între 21 și 38 de ani la 36 de ore de privare totală de somn în trei ocazii separate, la distanță de cel puțin două săptămâni. Diferențele dintre indivizi privind gradul de afectare au fost sistematice și stabile pentru fiecare persoană, fiind substanțiale în comparație cu efectul săptămânii prealabile de restricție a somnului pe care studiul a manipulat-o de asemenea. Acestea nu au fost explicate de nivelul inițial de funcționare sau de alți predictori testați și s-au grupat pe trei dimensiuni: somnolența, oboseala și dispoziția auto-evaluate; procesarea cognitivă; și atenția susținută. ^[5]

Răspunsul metabolic și hormonii apetitului

Măsurătorile endocrine au arătat modificări specifice în eșantioane masculine reduse numeric. Într-un studiu din 1999 pe 11 bărbați tineri, măsurătorile efectuate după 6 nopți cu 4 ore petrecute în pat au fost comparate cu cele obținute după 6 nopți de recuperare cu 12 ore în pat. În condiția de restricție, toleranța la glucoză și concentrațiile de tirotropină au fost mai mici, cortizolul de seară a fost mai ridicat, iar activitatea sistemului nervos simpatic a fost crescută. Autorii au descris efectele metabolice și endocrine ca fiind similare cu cele observate în îmbătrânirea normală. ^[6]

Semnalele hormonale legate de alimentație au fost de asemenea cuantificate. Într-un studiu încrucișat randomizat pe 12 bărbați sănătoși cu o vârstă medie de 22 de ani, două zile de restricție a somnului au fost comparate cu două zile de extindere a somnului în condiții de aport caloric și activitate controlate. Restricția a fost asociată cu un nivel de leptină cu 18% mai mic, un nivel de grelină cu 28% mai mare, o senzație de foame cu 24% mai pronunțată și un apetit cu 23% mai ridicat, în special pentru alimente dense caloric cu un conținut ridicat de carbohidrați. Autorii menționează ca limitări faptul că au participat doar 12 bărbați tineri și că nu a fost măsurat consumul energetic. ^[7]

Cadrul de laborator și aplicabilitatea rezultatelor

Studiile menționate privind PVT, restricția și privarea repetată de somn s-au desfășurat în condiții controlate de laborator pe adulți sănătoși, iar cele două studii metabolice pe grupuri restrânse de 11 și 12 bărbați tineri. Cifrele descriu acele eșantioane în condițiile specifice de testare și sunt prezentate ca rezultate de cercetare, nu ca predicții pentru un cititor individual. Acest articol descrie ce au măsurat experimentele; nu este un instrument de verificare a simptomelor, nu stabilește diagnostice, iar dacă ai îngrijorări privind somnul sau funcționarea zilnică, este indicat să discuți cu un medic de familie.