Măsurători obiective despre diferite pozitii de dormit

Discuțiile despre repausul nocturn recomandă adesea o anumită așezare a corpului, însă datele obiective descriu pur și simplu comportamentul real al oamenilor. Măsurătorile realizate cu senzori de mișcare și camere video arată o imagine diferită de presupunerile obișnuite legate de diferite pozitii de dormit.

Cum se împarte noaptea între poziția laterală, pe spate și pe burtă

Măsurată direct, mai degrabă decât din amintiri, poziția pe o parte ocupă cea mai mare parte a nopții. Într-un eșantion danez de 664 de adulți activi profesional, 363 de bărbați și 301 femei, care au purtat accelerometre pe coapsă, pe partea superioară a spatelui și pe braț, timpul petrecut în pat a fost împărțit în medie 54,1% pe o parte, 37,5% pe spate și 7,3% pe burtă ^[1]. În același eșantion danez, vârsta mai înaintată și un indice de masă corporală mai mare au fost asociate cu mai mult timp petrecut pe o parte și o reducere proporțională a timpului petrecut pe spate ^[1]. Procentele și numărătorile prezentate aici descriu ceea ce au făcut anumite grupuri de participanți în pat. Niciuna dintre aceste valori nu reprezintă o recomandare sau o țintă.

Frecvența schimbărilor de poziție în timpul nopții

Mișcarea nocturnă variază în funcție de instrumentul de măsurare și de categoria de vârstă analizată. Participanții danezi au schimbat poziția în medie de 1,6 ori pe oră în pat, iar femeile au schimbat poziția mai rar decât bărbații ^[1].

CIBDOL · Frecvența schimbărilor de poziție în timpul nopții

Într-un cadru diferit, un studiu de laborator care a filmat participanții cu o cameră cu declanșare la interval de 8 secunde și a evaluat capul, trunchiul, picioarele și brațele a înregistrat o medie de 3,6 schimbări de poziție pe oră la grupa 18-24 de ani, 2,7 la 35-45 de ani și 2,1 la 65-80 de ani, cu câte 10 persoane în fiecare grup ^[2]. De-a lungul grupelor de vârstă din acest studiu, așezarea cu fața în jos a devenit din ce în ce mai rară pe măsură ce vârsta a crescut, în timp ce preferința pentru partea dreaptă a crescut și a fost foarte pronunțată la grupa cea mai înaintată în vârstă ^[2].

Relația cu stadiile nopții și limitele auto-evaluării

Așezarea corpului nu pare să urmărească fazele biologice ale nopții. În același eșantion de laborator, înregistrat prin polisomnografie și fotografie la intervale regulate de timp, nu a existat o legătură semnificativă între stadiul de somn și poziția corpului în nicio grupă de vârstă și nicio secvență constantă de poziții de-a lungul nopții ^[3].

În plus, relatările participanților despre propriile mișcări sunt frecvent inexacte. În 956 de înregistrări ale unor persoane care au mers la un serviciu public pentru o monitorizare nocturnă, unde așezarea a fost măsurată cu un senzor și corectată prin video acolo unde cele două metode nu s-au potrivit, 93% dintre cei care au spus că au dormit pe spate au avut dreptate, dar numai 56% dintre cei care au spus că nu au dormit pe spate au avut dreptate ^[4]. Concordanța dintre proporția raportată și proporția măsurată pe spate a fost doar moderată, iar persoanele sub 55 de ani și femeile au avut o tendință mai accentuată de a subraporta timpul petrecut pe spate ^[4].

Diferențele dintre partea stângă și partea dreaptă

Datele fizioogice indică variații măsurabile între orientarea pe stânga și cea pe dreapta. Într-un grup de 130.885 de persoane ale căror înregistrări cardiace de 24 de ore au fost realizate în scopuri clinice în Japonia, cu orientarea nocturnă clasificată prin accelerometru, ritmul cardiac a fost cel mai scăzut pe partea stângă și cel mai ridicat pe partea dreaptă la majoritatea grupelor de vârstă ^[5]. Alți parametri de variabilitate a ritmului cardiac au diferit, de asemenea, consecvent între cele două părți, iar autorii menționează că diferențele legate de postură au o mărime a efectului în general mică ^[5].

În ceea ce privește senzațiile de rigiditate de la trezire, dovezile sunt limitate. Când o analiză preliminară din 2019 a cartografiat dovezile despre postura din timpul nopții și acuzele de spate sau gât la trezire, acestea erau reduse ^[6]. Căutând în literatura de specialitate până în aprilie 2018, autorii au identificat 4 studii eligibile din 4.186 de articole, toate măsurând postura prin auto-raportare, iar unul și cu camere în infraroșu ^[6]. Disconfortul și rigiditatea la trezire au fost simptomele cele mai des analizate, iar autorii au concluzionat că nu există suficiente studii de înaltă calitate pentru a stabili dacă postura nocturnă și simptomele coloanei vertebrale sunt corelate ^[6].