De ce dormim și care sunt explicațiile testate în cercetare

Întrebarea de ce dormim preocupă biologia modernă, deși această stare ocupă aproximativ o treime din viața umană. O analiză din 2005 privind somnul la mamifere a afirmat că funcțiile somnului rămân neclare. Aceasta a menționat că majoritatea teoriilor atribuie somnului non-REM un rol în conservarea energiei și în recuperarea sistemului nervos, propunând că somnul poate reprezenta o perioadă eficientă pentru îndeplinirea mai multor funcții, subliniind totodată că variațiile în modul în care se manifestă somnul la mamifere indică posibilitatea ca aceste funcții să difere între specii. ^[1]

Ipoteza conservării energiei

Într-un studiu de laborator, șapte adulți sănătoși cu o vârstă medie de 22 de ani au locuit într-un calorimetru de tip cameră pe parcursul unei zile de referință cu 8 ore de somn programat, 40 de ore fără somn și 8 ore de somn de recuperare. Comparativ cu valorile de referință, consumul de energie pe parcursul a 24 de ore a crescut cu aproximativ 7% în primele 24 de ore fără somn, iar consumul nocturn de energie a crescut cu aproximativ 32% în noaptea fără somn. ^[2]

În același studiu calorimetric, consumul de energie din timpul nopții de recuperare a fost cu aproximativ 4% mai scăzut decât în noaptea de referință. Diferențele dintre stadiile de somn au fost mici, în timp ce perioadele de veghe din timpul episodului de somn au fost asociate cu un consum de energie mai ridicat, autorii notând că rezultatele obținute susțin ipoteza conform căreia somnul conservă energie. ^[2]

Consolidarea diferitelor tipuri de memorie

O analiză din 2013 asupra cercetărilor privind somnul și memoria afirmă că peste un secol de cercetare a stabilit că somnul aduce beneficii retenției memoriei. Aceasta descrie teoriile actuale conform cărora amintirile sunt consolidate activ în timpul somnului, prin reactivarea reprezentărilor de memorie recent codificate în timpul somnului cu unde lente, somnul REM care urmează având rolul probabil de a le stabiliza. ^[3]

CIBDOL · Consolidarea diferitelor tipuri de memorie

Într-un experiment din 1997 efectuat cu 20 de bărbați sănătoși, somnul a sporit în general rememorarea comparativ cu un interval de retenție echivalent petrecut în stare de veghe. Rememorarea perechilor de cuvinte a crescut mai mult pe parcursul somnului din prima parte a nopții, care a conținut de cinci ori mai mult somn cu unde lente decât intervalul târziu, iar abilitatea de desen în oglindă a crescut mai mult pe parcursul somnului din a doua parte a nopții, care a conținut de două ori mai mult somn REM decât intervalul timpuriu. ^[4]

Ipoteza homeostaziei sinaptice și plasticitatea

Ipoteza homeostaziei sinaptice, prezentată de autorii săi într-o perspectivă din 2014, propune că somnul este prețul pe care creierul îl plătește pentru plasticitate. Conform ipotezei, învățarea în stare de veghe necesită întărirea conexiunilor la nivelul întregului creier, ceea ce sporește nevoile celulare de energie și resurse, iar în timpul somnului activitatea spontană renormalizează puterea sinaptică netă. Perspectiva analizează raționamentul și dovezile pentru această ipoteză și indică aspectele deschise legate de somn și plasticitate. ^[5]

Un studiu din 2004 privind somnul la om a constatat că o sarcină de învățare care a implicat regiuni cerebrale specifice a fost urmată de o creștere locală a activității undelor lente în timpul somnului ulterior și că această creștere locală s-a corelat cu o performanță superioară la sarcina respectivă după somn. ^[6]

Dinamica fluidelor cerebrale în timpul somnului

Într-un studiu din 2013 la șoareci, somnul natural și anestezia au fost ambele asociate cu o creștere de 60% a spațiului dintre celulele cerebrale, o creștere a schimbului de lichid cefalorahidian cu lichidul dintre celule și o eliminare mai rapidă a proteinei beta-amiloid. Aceasta este o constatare pe animale. Autorii au propus că funcția de refacere a somnului ar putea fi o consecință a îndepărtării produșilor reziduali care se acumulează în sistemul nervos central în timpul stării de veghe. ^[7]

Un studiu de neuroimagistică din 2019 efectuat la oameni a înregistrat un tipar coerent în timpul somnului non-REM, în care undele neuronale lente au fost urmate de oscilații hemodinamice, care au fost la rândul lor cuplate cu valuri de flux de lichid cefalorahidian în creier. Studiul a măsurat ritmurile cerebrale, hemodinamica și fluxul de fluid; acesta nu a măsurat eliminarea vreunei substanțe reziduale. ^[8]

Interpretarea dovezilor actuale despre somn

Datele experimentale oferă explicații paralele pentru rolurile biologice ale repausului nocturn. Acest articol descrie ceea ce cercetarea a măsurat și a propus cu privire la motivele pentru care oamenii dorm. Nu oferă sfaturi despre durata sau momentul în care să dormi.