Perspective științifice și istorice despre un somn polifazic

Termenul de somn polifazic descrie împărțirea odihnei zilnice în mai multe reprize scurte de-a lungul celor 24 de ore. Această abordare este frecvent discutată în mediul online în paralel cu noțiunea de somn segmentat sau bifazic, atribuită societăților dinaintea apariției iluminatului electric. Dovezile științifice contemporane și sursele documentare indică însă diferențe clare între aceste tipare.

Definiții pentru somnul monofazic, bifazic și polifazic

O analiză publicată în 2025 utilizează termenul de somn bifazic pentru odihna împărțită în două perioade pe durata ciclului de 24 de ore și somn monofazic pentru o singură perioadă nocturnă neîntreruptă ^[8]. Această analiză prezintă o ipoteză și un cadru teoretic menit să stimuleze noi cercetări asupra orarelor bifazice ^[8].

În cadrul unui raport elaborat de un grup de consens în 2021, somnul polifazic a fost definit ca distribuirea de episoade scurte și multiple de somn pe parcursul celor 24 de ore, mai degrabă decât un episod principal și eventual unul minor, precum o repriză scurtă de zi ^[1]. Raportul a precizat că prevalența somnului polifazic este necunoscută ^[1].

Datele clinice despre orarele polifazice

Pentru acel raport, grupul de consens a examinat 40.672 de publicații potențial relevante, a evaluat integral 2.023 și a reținut 22 de lucrări relevante, excluzând din sfera analizei orarele cu reprize diurne obișnuite sau sieste ^[1]. Grupul nu a identificat dovezi care să susțină beneficii asociate urmării orarelor de somn polifazic, iar opinia de consens a fost că aceste orare, alături de deficitul de odihnă inerent lor, sunt asociate cu o varietate de rezultate nefavorabile privind sănătatea fizică, sănătatea mintală și performanța ^[1].

CIBDOL · Datele clinice despre orarele polifazice

Într-un studiu prospectiv, zece voluntari tineri și sănătoși au fost restricționați la o singură oportunitate de somn de 20 de minute la finalul fiecărui interval de 4 ore, totalizând șase episoade la 24 de ore, un orar care permitea un total cumulat de aproximativ 2 ore de somn pe zi ^[2]. Toți participanții cu excepția unuia au întrerupt protocolul în timpul primei luni, iar voluntarul rămas, un bărbat în vârstă de 25 de ani, a menținut orarul timp de cinci din cele opt săptămâni planificate ^[2].

Rezultatele hormonale ale acelui studiu provin de la unicul participant care a rămas în program, comparate cu propriile sale măsurători din condiții obișnuite de somn monofazic și fără un test statistic ^[2]. Eliberarea sa de cortizol și melatonină în sânge a părut neschimbată, în timp ce eliberarea hormonului de creștere a scăzut cu peste 95% ^[2]. Autorii au notat că niciunul dintre voluntari nu a putut tolera cele opt săptămâni planificate, în ciuda unei motivații excepționale ^[2].

Dezbaterea istorică privind somnul segmentat

Istoricul A. Roger Ekirch, care a descris predominanța somnului segmentat în Europa preindustrială, a menționat într-o scrisoare din 2016 că acest tipar era comun în Europa preindustrială pe tot parcursul anului, nu doar în nopțile lungi de iarnă, scriind că pentru europenii din acea epocă trezirea cu puțin înainte de miezul nopții sau mai târziu era considerată complet naturală ^[3]. Ekirch a adăugat că lumina naturală prelungită de vară amâna debutul somnului și ora primei treziri cu cel mult o oră ^[3].

În aceeași scrisoare, Ekirch a citat consemnări ale unui prim somn și ale unui al doilea somn din afara Europei, printre care un studiu de teren publicat în 1953 care raporta că populația Tiv, agricultori de subzistență din centrul Nigeriei, folosea termenii de prim somn și al doilea somn ca intervale tradiționale de timp ^[3]. El a atribuit noaptea consolidată din societățile occidentale industrializate iluminatului artificial și schimbărilor de atitudine culturală din timpul Revoluției Industriale, precizând că nu susține că somnul segmentat ar fi fost tiparul predominant în rândul tuturor populațiilor preindustriale din afara Occidentului ^[3].

Un articol din 2023 publicat într-o revistă de istorie a medicinei a reexaminat sursele științifice, antropologice și literare moderne timpurii care stau la baza teoriei somnului segmentat ^[7]. Autorul a remarcat că relatările din mass-media au prezentat somnul segmentat ca fiind potențial mai natural și mai sănătos decât blocurile consolidate de odihnă și a analizat dacă dovezile ar putea susține modele ale somnului modern timpuriu care nu sunt caracterizate de segmentare, recunoscând totodată că orice astfel de model este limitat și marcat de incertitudine ^[7].

Observații de teren și experimente de laborator

Un studiu din 2015 privind somnul în trei societăți preindustriale a identificat perioade de somn cuprinse în medie între 6,9 și 8,5 ore, cu durate efective de somn între 5,7 și 7,1 ore ^[4]. Perioada de odihnă nu a fost întreruptă de intervale prelungite de veghe, iar reprizele scurte de zi au fost înregistrate în mai puțin de 7% din zile iarna și în mai puțin de 22% din zile vara ^[4].

Pe de altă parte, un studiu din 2017 realizat într-o comunitate agricolă rurală fără electricitate din Madagascar a urmărit 21 de participanți prin actigrafie pe o durată totală de 292 de zile ^[5]. Populația a dormit 6,5 ore pe noapte și a avut reprize scurte de somn în 89% dintre zilele înregistrate, iar un vârf de activitate după miezul nopții a apărut în 49% dintre nopți, aspect descris de autori ca fiind compatibil cu somnul segmentat ^[5].

Într-un experiment publicat în 1992, când participanții au fost transferați de la o perioadă zilnică de lumină de 16 ore la una de 10 ore, episoadele lor de somn s-au extins și s-au împărțit de regulă în două reprize de câteva ore, cu un interval de veghe de 1-3 ore între ele ^[6]. Durata secreției nocturne de melatonină s-a extins de asemenea ^[6].

Acest articol descrie dovezile istorice și măsurătorile din studiile menționate, fără a recomanda un anumit orar de odihnă.