Mirosul și gustul uleiului CBD: de unde vin

De unde vine mirosul, la nivel de moleculă

Deschizi flaconul și primul lucru care urcă este o mână de molecule foarte mici, volatile, care se desprind din lichid la temperatura camerei. Se numesc terpene și formează stratul aromatic al cânepii, componenta cea mai zgomotoasă din tot ce se simte. Nu sunt nici pe departe exotice. Aceleași molecule se găsesc în acele de pin, în coaja de lămâie și în lavandă, iar catalogarea terpenoidelor din canabis arată că apar în familii de plante fără nicio rudenie între ele [1]. De aici vine partea care încurcă lumea: un ulei CBD poate mirosi a pin, a citrice sau a hamei, fără să existe un ac de pin, o lămâie sau un con de hamei în flacon. Mirosul are trei surse, nu una. Extractul aduce profilul de canabinoizi și de terpene, uleiul purtător aduce fondul, iar diluția decide cât de tare se aude fiecare.

Cine se aude primul într-un flacon

Terpenele dau nota care se simte prima. Uleiul purtător nu stă degeaba: ocupă cea mai mare parte din volum și diluează stratul volatil, așa că același extract poate părea discret într-un procent mic și insistent într-unul mare. Fondul acela uleios este partea pe care mulți o descriu drept ierboasă.

Extract complet sau pulbere cristalină

Spectrul complet păstrează stratul aromatic

Într-un ulei cu spectru complet, partea volatilă ajunge în flacon aproape intactă. Catalogarea din 2011 semnată de Russo pune terpenele lângă canabinoizi și numește cinci note drept cele mai recognoscibile dintr-un astfel de ulei [1]. Asta explică de ce două uleiuri cu același procent de CBD nu miros identic: profilul aromatic vine din materialul vegetal, nu din cifra de pe cutie. Termenul spectru complet spune ce a rămas în extract, nu cât de tare se simte. Canabinoizii, în schimb, nu fac mare lucru la nivel de miros. Diferența se aude și de la un lot la altul.

Izolatul de CBD: puritate în jur de 99 %

Izolatul arată ca o pulbere cristalină și ajunge la o puritate de aproximativ 99 %. Ca să ajungă acolo, rafinarea lasă pe drum terpenele, cerurile și pigmenții vegetali, adică exact sediul mirosului și al gustului. Un ulei făcut cu izolat miroase, practic, a ulei purtător. Nici gust nu are cine știe ce. Nu e un defect, e o consecință a purificării: cu cât se scoate mai mult din materialul vegetal, cu atât rămâne mai puțin de simțit.

Cinci note și obiectele de care îți amintesc

Întrebarea „ce miros are” nu duce nicăieri, pentru că răspunsul se învârte în cerc: miroase a cânepă. Metoda care chiar funcționează e alta: numești ce altceva miroase la fel. Merge tocmai fiindcă aceleași molecule apar în plante fără nicio legătură botanică între ele [1]. Nasul recunoaște referințe, nu denumiri chimice, așa că lista de mai jos pornește de la lucruri pe care le-ai mirosit deja. Nu e un vocabular de laborator, e felul în care oamenii descriu ce simt. Cinci note acoperă partea recognoscibilă dintr-un ulei cu spectru complet [1].

• Rezinos, ca acele de pin strivite între degete: nota care se ridică prima din flaconul abia desfăcut [1].
• Coajă de lămâie proaspăt răzuită: partea ascuțită și luminoasă, care se simte scurt și pleacă repede din nas [1].
• Lavandă: o notă florală moale, mai discretă decât restul și ușor de ratat într-un procent mic [1].
• Hamei, ca într-o bere amară: nota vegetală cu care cânepa se confundă cel mai des [1].
• Pământ reavăn, cu o urmă de fân cosit: fondul greu peste care se adună, una peste alta, celelalte note [1].

Ce se simte în gură, după aceleași reguli

Gustul nu are un inventar separat. Vine din exact aceleași componente, doar că ordinea se schimbă: fondul uleios ajunge primul pe limbă, iar terpenele se ridică pe nas din spate, după înghițire [1]. De aceea un ulei cu spectru complet are gust mai plin decât unul construit pe izolat, unde partea aromatică a rămas în urmă la rafinare. Cine tastează în magazin ulei de canabis capsule ajunge la un format în care uleiul stă închis în înveliș, așa că partea aromatică nu mai atinge limba. Pe etichetă, formatul acela apare ca CBD Softgels.

• Fond uleios: componenta cu cel mai mare volum din flacon, cea care dă senzația de greutate pe limbă.
• Amăreală ierboasă: nota pusă cel mai des pe seama terpenelor rămase în extract [1].
• Urmă citrică: scurtă, apare la început și nu stăruie [1].
• Rezină la final: nota care se aude cel mai mult timp după înghițire [1].
• Aproape neutru: cazul unui ulei făcut cu izolat, pulbere cristalină cu puritate în jur de 99 %.

Șapte verificări când mirosul pare schimbat

1. Miroase conținutul la prima deschidere și ține minte impresia. Ea devine reperul cu care compari peste câteva săptămâni, fără să fie nevoie de vreun instrument.
2. Trece prin cele cinci note: rezină, coajă de citrice, floral, hamei, pământ. Dacă se recunosc, stratul aromatic descris de Russo în 2011 e la locul lui [1].
3. Citește pe etichetă tipul de extract. Spectru complet, spectru larg și izolat pornesc din materiale diferite, iar așteptarea de miros se schimbă complet între ele.
4. Nu confunda diluția cu o schimbare a conținutului: un procent mic miroase mai discret din prima zi, nu fiindcă s-ar fi întâmplat ceva în flacon.
5. Separă notele vegetale de o urmă acră, cu iz de creion colorat. Aceasta din urmă vine dinspre uleiul purtător, nu dinspre profilul de terpene, și e singurul semnal senzorial care merită o reacție.
6. Ține cont unde a stat flaconul. Lindholst a urmărit în 2010 rezină și extracte de canabis păstrate îndelung, în condiții diferite, iar diferențele au venit din mediul de păstrare mai mult decât din simpla trecere a timpului [2].
7. Caută codul lotului de pe ambalaj și deschide certificatul de analiză care îi corespunde. Nasul semnalează o schimbare, hârtia spune ce conține.

Ce scrie pe hârtie, când nasul nu ajunge

Mirosul spune ceva despre extract, dar nu spune cifre. Pentru cifre există buletinul lotului: profilul de canabinoizi, valorile măsurate și codul tipărit pe ambalaj care le leagă de flaconul din mână. Buletinul acesta a rămas, din 2014, reperul verificabil pentru cine vrea să știe ce a cumpărat, indiferent cât de convingător miroase produsul. Un ulei cu spectru complet și unul făcut cu izolat pot avea aceeași cifră de CBD pe cutie și două mirosuri fără nicio asemănare între ele; diferența stă în rândurile de sub cifra principală. În catalogul nostru, cele șase uleiuri poartă procentul în nume, de la CBD Oil 5% până la CBD Oil 40%, iar formatul înghițit apare ca CBD Softgels, pe aceeași scară. Căutările tastate în magazin sună adesea altfel: capsule CBD, canabidiol capsule, ulei de canabis capsule. Toate ajung în același loc, adică la lista de ingrediente și la analiza externă, unde terpenele și canabinoizii sunt scriși cu numele lor. Nasului îi rămâne o singură întrebare utilă: s-a schimbat ceva în flaconul acesta de când l-am deschis. Restul se citește.