THC: ce anume este delta-9-tetrahidrocanabinolul

Delta-9-tetrahidrocanabinol: numele întreg și ce acoperă

THC este prescurtarea de la delta-9-tetrahidrocanabinol. Un compus, o denumire lungă, un loc bine delimitat în chimia plantei de canabis. Ce îl separă de ceilalți compuși ai plantei nu este cantitatea în care apare, nici țesutul în care se formează, ci încadrarea lui ca substanță psihoactivă. Este singurul din tot inventarul chimic al speciei care intră în această categorie, iar acesta este și motivul pentru care numele lui circulă mai mult decât toate celelalte la un loc.

Restul familiei se citește altfel. Canabidiolul, canabigerolul și canabinolul stau pe alte rânduri ale aceluiași tabel, iar terpenele formează o listă separată de nume, cu altă chimie în spate. În vorbirea de zi cu zi, toate aceste molecule ajung sub un singur cuvânt, canabinoizi, chiar dacă terpenele nu fac parte din grupă.

Ținta moleculară principală a THC-ului este receptorul CB1. Structura lui a fost descrisă în 1990, în lucrarea semnată de Matsuda și colegii, alături de expresia funcțională a cDNA-ului clonat [2]. Distribuția acestui receptor este largă în sistemul nervos central, iar asta explică de ce apare în aproape fiecare discuție despre molecula de față.

THC-ul este canabinoidul cel mai studiat din plantă. Volumul de lucrări publicate în jurul lui depășește ce s-a scris despre oricare alt compus al speciei, iar restul plantei are dosare vizibil mai subțiri. Pentru felul în care lucrăm noi, aceeași moleculă are însă cea mai mică greutate practică. În catalogul Cibdol nu există niciun produs cu THC. Singurul loc în care numele lui apare este rândul dedicat din certificatul de analiză al fiecărui lot, cu o cifră măsurată în dreptul lui. O moleculă cu nume propriu, un receptor cu nume propriu, un dosar științific gros și zero poziții în lista noastră de produse.

Ce s-a schimbat cu lucrarea din 1964

Înainte de 1964, canabisul era folosit de secole, iar scrierile despre el se adunaseră la fel de mult. Lipsea o singură verigă: nimeni nu putea lega ceea ce descriau acele texte de o moleculă anume. Materialul vegetal exista, vocabularul exista, compusul nu era izolat.

În 1964, Yechiel Gaoni și Raphael Mechoulam publică izolarea, structura și sinteza parțială a constituentului activ al hașișului [1]. Trei operațiuni într-o singură lucrare: scoaterea compusului din amestecul vegetal, stabilirea structurii lui și refacerea parțială a acesteia în laborator. De aici încolo, în centrul discuției stă un nume chimic, nu o descriere generală a plantei.

A doua bornă cade în 1990. Matsuda și colaboratorii raportează structura unui receptor canabinoid, împreună cu expresia funcțională a cDNA-ului clonat [2]. Între cele două publicații se leagă un lanț scurt: o moleculă din plantă, un receptor din organism, receptorul CB1, cu răspândire largă în sistemul nervos central. Douăzeci și șase de ani separă cele două rânduri de laborator.

Ce a urmat a mutat atenția dinspre plantă spre organism. Cercetările de după 1990 au descris compuși de semnalizare proprii corpului, anandamida și 2-AG, împreună cu sistemul în care aceștia lucrează. Ordinea în care s-au așezat lucrurile contează mai mult decât pare: molecula plantei a fost prima descrisă, receptorul al doilea, iar moleculele proprii organismului au venit după receptor. Pentru cine citește azi despre canabinoizi, acesta este scheletul cronologic al domeniului. 1964, apoi 1990, apoi tot restul.

Opt însemnări despre originea moleculei în plantă

1. Olivetolatul este punctul de plecare. Pe el acționează enzima descrisă în 1998, iar fără această etapă traseul spre canabinoizii de mai târziu nu se deschide [3].
2. Enzima are un nume de familie: transferază din cânepă. Lucrarea lui Fellermeier și Zenk, publicată în 1998, arată cum aceasta prenilează olivetolatul, adică îi atașează o catenă, într-o singură etapă enzimatică [3].
3. Produsul reacției se numește acid canabigerolic, scris prescurtat CBGA. Aici se termină partea de chimie descrisă în 1998 și începe ramificarea propriu-zisă a profilului plantei [3].
4. CBGA este precursorul delta-9-tetrahidrocanabinolului. Cu alte cuvinte, molecula despre care se scrie cel mai mult vine dintr-un acid pe care puțină lume îl poate numi [3].
5. Ce se întâmplă mai departe cu acest precursor nu este o chestiune de noroc. Dominanța unei ramuri sau a alteia este stabilită genetic, la nivelul plantei.
6. Prima ramură duce spre canabisul cu conținut ridicat de THC, acolo unde delta-9-tetrahidrocanabinolul domină profilul de canabinoizi al materialului vegetal.
7. A doua ramură duce spre cânepa industrială. Aceeași specie botanică, alt rezultat de compoziție, iar acesta este materialul cu care lucrează industria extractelor.
8. La capătul traseului rămâne un singur lucru citibil: valoarea măsurată pentru THC, consemnată în certificatul de analiză al lotului. Nu un ingredient din formulă, ci un rezultat de laborator.

Cifra din dreptul THC-ului, pe certificatele de lot

Pe certificatul de analiză al fiecărui produs Cibdol există un rând pentru THC, cu o cifră măsurată alături. Nu o formulare de marketing, nu o promisiune: un rezultat obținut pe lotul care a ajuns efectiv în cutie. Trei informații se pot citi acolo, mereu aceleași trei: valoarea, lotul, documentul.

Cifrele sunt mici. În capătul de sus al gamei de uleiuri, valoarea consemnată ajunge la 0,03 %. Restul gamei se citește în același fel, produs cu produs, fără să împrumutăm date de la un lot pentru altul.

Fiecare produs cu CBD din gamă vine cu propriul certificat. Un ulei CBD are documentul lui, o cutie de capsule CBD are un alt document, pentru că vorbim despre loturi diferite, analizate separat. Codul tipărit pe ambalaj este cheia cu care se ajunge la analiza corectă, iar drumul de la cutie la certificat trece prin pagina produsului.

În căutări, subiectul apare rar sub numele lui chimic. Oamenii tastează ulei de canabis capsule, canabidiol capsule sau doar capsule CBD, iar întrebarea din spate este, de multe ori, aceeași: cât THC conține. Răspunsul nu stă în denumirea comercială și nici în categoria de produs, ci în buletinul lotului respectiv.

Merită reținut contrastul. Din 1964 încoace, THC-ul a adunat cel mai mare volum de literatură publicată dintre toți compușii plantei, iar în felul în care producem noi ocupă spațiul cel mai mic. Ce contează pentru o formulă din gama noastră sunt canabinoizii declarați pe etichetă și cifrele verificabile din documentele fiecărui lot. Atât, și exact atât.